Chapter 7

Celeste è terranu duranu sin da sempre

天长地久。天地所以能长且久者,以其不自生,故能长生。
是以圣人后其身而身先,外其身而身存。非以其无私邪?故能成其私。
Celeste è terranu duranu sin da sempre. A ragione ch'eddi ponu durà sin da sempre hè ch'elli ùn esistenu micca per elli stessi, dunque ponu durà eternamente. Per quessa, u santu omu si mette dopu è hè messu avanti, si mette da banda è u so corpu hè preservatu. Hè forse perchè ellu ùn hè micca altruisticu? Hè per quessa ch'ellu pò compie i so propiu disigni.

Riflessione Prufonda

Di chì tratta stu capitulu?

Celeste è terranu esistenu da sempre è continueranu à esiste. A so longevità veni da u fattu ch'elli ùn pensanu micca à elli stessi. U Tao hè cusì: più ci nega a so propria esistenza, più a so esistenza hè assicurata. L' altruismu hè a basa di avera vita.

Cumu si ripiliche à mè?

Quande pensu sempre à u mo propiu beneficiu, sentu un pesu, un'angoscia. Ma quande mi concentra annantu à l'altri è u beni cumunu, trovu una certa pace. Stu capitulu mi ricorda chì a vera soddisfazione ùn vene micca da u fattu d'esse u primu, ma da u fattu di cede u passu à l'altri.

Chì devi fà oghje?

Oghje, pruvocaraghju un gestu di generosità senza aspittà nunda in rimborso. Puderia esse un gestu simpliciu: cede u mo postu in fila, offre qualcosa senza parlà, o face unicu di più per qualchì persona chì ùn si aspetta micca nunda.

Capituli Correlati

A Mio Riflessione

What does this chapter inspire in you? How will you apply it?

Ask Laotzu About This Chapter Full chat →