Chapter 5

Heaven è Terra ùn anu sentimenti

天地不仁,以万物为刍狗;圣人不仁,以百姓为刍狗。
天地之间,其犹橐籥乎?虚而不屈,动而愈出。
多言数穷,不如守中。
Heaven è Terra ùn anu micca sentimenti,
alore trattanu tutte e creature com'è cani di paglia.
U santu ùn hè micca sentimentale,
alore tratta u populu com'è cani di paglia.

Frà u celu è a terra,
nun hè micca cum'è un soffiu?
Viotu dentru ma mai isciutu,
cumu più si move, più produce.

Parle di più ti spenza,
megliu tene u centru.

Riflessione Prufonda

Di chì tratta stu capitulu?

Stu càssulu ci insegna chì Heaven è Terra ùn facenu distinzioni - trattanu tutti l'esseri cun a stessa impersunalità, cum'è cani di paglia aduprati in i rituali è poi lanciati. U santu seguita stu listessu principiu, senza favoritismu. Trà u celu è a terra, esiste un mantice: viotu ma mai esaustu, chì più si move più dà. Quessi ci dice chì a verità ùn hè micca in e parolle.

Cumu si ripiliche à mè?

Quessa mi ricorda chì e mo preoccupazioni per i riguardi è u giudiziu di l'altri sò inutili. Heaven è Terra ùn mi giudicanu micca. Quande parlu troppo, perdo a mo energia vitale è a mo cunnessione cù u Tao. U silenziu è a retenzione sò più putenti.

Chì devi fà oghje?

Oghje, aghju da ripiglià uni pochi di mumenti in silenziu. Invece di parlà senza riflessione, aghju da ascuttà è lascià u mantice di a moina esistenza à funziunà senza parlà.

Capituli Correlati

A Mio Riflessione

What does this chapter inspire in you? How will you apply it?

Ask Laotzu About This Chapter Full chat →