Capitulu 46

Quannu lu Tao regna ntô monnu

天下有道,却走马以粪。天下无道,戎马生于郊。
祸莫大于不知足,咎莫大于欲得。故知足之足,常足矣。
Quannu lu Tao regna ntô monnu,
li cavaddi di guerra sunnu ritirati pi cunciari li campi.
Quannu lu Tao è assenti dô monnu,
li cavaddi di guerra nasciunu ntra li ciumi dâ battagghia.
Nun c'è sciagura cchiù granni di l'insatisfazzioni,
nun c'è colpa cchiù granni di lu disideriu senza misura.
Dunca, lu cuntenimentu di chiddu chi sapi essiri cuntenutu,
estu è lu veru cuntenimentu pirmamenti.

Rifrazzioni funna

Di cosa parra stu capìtulu?

Lu capìtulu discurri di comu, quannu lu Tao dominava lu munnu, la paci era tali ca li cavaddi di guerra putevanu essiri adupirati pi l'agricurtura. Quannu lu Tao era perdutu, sta vannu nascennu ntê ciumi di battagghia. Lu cchiù granni mali è lu disideriu, la cchiù granni culpa è l'insatisfazzioni. Siddu sapimu essiri cuntenuti cu chiddu chi avemu, sempri aviremu assai.

Cumu si rapportu a mia?

Quannu pensu a lu cchiù granni mali dâ suttitària, iddu è lu disideriu. Vurri sempri cchiù, nun semu mai cuntenuti di chiddu chi avemu. Stu capìtulu m'amaistra chi la vera ricchizza è na quistioni di attitùnnini, nun di aviri cchiù cosi. La scarsulaggiamentu, chi è naturali, pò essiri na furma di libirtà.

Chê èssiri di fari oggi?

Oggi pratica lu cuntenimentu. Scigghiu na cosa chi vulìa cumprari o aviri e pensu: "È assai chiddu chi tengu? Piché disciddu è cchiù granni di lu disideriu?" Scrivu lu risultatu. Siddu avvertu lu disideriu di qualichi cosa, pruvu a fari nu passu nneri e a rifletti si chista cosa è vera nicissità o simplicijjamenti na vuci dû disideriu.

Capituli cunnissi

La mia riflessioni

Chiddu ca stu capitulu t'inspira? Cumu l'applichi?

Manna na dimanna a Laotzu supra stu capitulu Cunversazioni cumpretu →