Capitolul 20
Singurătatea Înțeleptului
Original
绝学无忧。唯之与阿，相去几何？善之与恶，相去若何？人之所畏，不可不畏。荒兮其未央哉！
众人熙熙，如享太牢，如春登台。我独泊兮其未兆，如婴儿之未孩；累累兮若无所归。
众人皆有余，而我独若遗。我愚人之心也哉！沌沌兮！
俗人昭昭，我独昏昏。俗人察察，我独闷闷。澹兮其若海，飂兮若无止。
众人皆有以，而我独顽且鄙。我独异于人，而贵食母。
众人熙熙，如享太牢，如春登台。我独泊兮其未兆，如婴儿之未孩；累累兮若无所归。
众人皆有余，而我独若遗。我愚人之心也哉！沌沌兮！
俗人昭昭，我独昏昏。俗人察察，我独闷闷。澹兮其若海，飂兮若无止。
众人皆有以，而我独顽且鄙。我独异于人，而贵食母。
Traducere
Renunță la învățătură și nu vei mai avea griji. Cât de mare este diferența dintre un „da” respectuos și un „nu” nepoliticos? Cât de mare este diferența dintre bine și rău? Ceea ce oamenii se tem, nu se poate să nu te temi și tu. Deșertul este fără margini! Toți oamenii sunt plini de veselie, ca atunci când se ospătează, ca atunci când urcă pe terasă primăvara. Eu singur sunt liniștit, fără semne, ca un prunc care nu a zâmbit încă. Sunt obosit, ca și cum nu aș avea unde să mă întorc. Toți oamenii au din belșug, iar eu singur par să fi pierdut totul. Eu am inima unui prost! Atât de confuz sunt! Oamenii lumești sunt strălucitori, eu singur sunt întunecat. Oamenii lumești sunt ageri, eu singur sunt prost și confuz. Sunt calm ca marea, sunt liber ca vântul care nu se oprește. Toți oamenii au un scop, eu singur sunt încăpățânat și simplu. Eu singur sunt diferit de ceilalți, pentru că prețuiesc hrana Maicii mele.
Reflecție Profundă
Despre ce este acest capitol?
Acest capitol descrie calea înțeleptului, care se deosebește de lumea agitată și plină de griji. Înțeleptul găsește pacea în simplitate, în renunțarea la cunoaștere și în întoarcerea la izvorul vieții.
Cum mă privește pe mine?
Mă recunosc în agitația lumii, în goana după validare și distincții. Acest capitol mă cheamă să accept simplitatea și chiar aparenta prostie, pentru a găsi liniștea interioară.
Ce ar trebui să fac azi?
Astăzi, voi face o pauză de la rețelele sociale și de la competiție, și voi sta în tăcere, ascultând doar respirația mea, fără a judeca sau a compara.
Capitole Conexe
Reflecția Mea
Ce te inspiră acest capitol? Cum vei aplica asta?